Sunt Tiberiu Ștefani un om care până la vârsta de 25 de ani, purtasem deja, vreme de un deceniu, o luptă despre care mult timp nu am putut vorbi. Au fost ani în care m-am îndepărtat de mine însumi și am rătăcit printr-un întuneric care părea să nu mai aibă sfârșit.
Pierdusem aproape tot, dar undeva, într-un colț al sufletului, supraviețuise o dorință simplă: să cunosc o viață obișnuită.
Să merg la muncă și să mă întorc acasă.
Să știu că mă așteaptă cineva.
Să am o familie.
Să am pentru ce să trăiesc.
Am ajuns în puncte în care viața părea pierdută. Dar atunci am strigat la Dumnezeu si am cerut ajutor.
Și, pas cu pas, cu muncă, cu sprijinul celor care au crezut în mine și cu o determinare pe care nu știam că o am, am început să reconstruiesc totul.
La 28 de ani, am simțit că sunt destoinic. M-am căsătorit, iar visul meu din copilărie începea să prindă contur. Ziua căsătoriei a fost prima răsplată pe care am simțit-o ca venind de la Dumnezeu, după anii de luptă.
Stefani’s Aura
Așa a venit pe lume prima mea fiică. În momentul în care am ținut-o pentru prima dată în brațe, am simțit că Dumnezeu mi-a împlinit dorința. I-am pus numele Desirée — „cea dorită”.
Au trecut mai bine de doi ani în care am simțit o iubire profundă, iar când a venit pe lume a doua mea fiică, am știut cum o va chema: Aimée — „cea iubită”.
Apoi, divorțul a părut că distruge tot.
Confuz, speriat, îndurerat și disperat, simțeam o voce în mine care îmi spunea: „Ai ratat. Ți-am spus că nu ești bun de nimic. Ai distrus tot. Ai tras după tine și doi copii. Nu era mai bine să nu continui viața de la 25 de ani?”
Am refuzat să cad pradă acestor gânduri.
Am rămas în picioare. Am decis să lupt mai departe, indiferent de ce urma. Și am strigat din nou către Dumnezeu.
Au urmat doi ani de luptă — doi ani în care am fost despărțit de fetele mele, dar în care am luptat cu mine și cu tot ce era în jurul meu, pentru ca ele să fie bine. Pentru ca ele să știe că au un tată care le iubește mai mult decât pe el însuși.
Anii au trecut, iar eu le-am privit cum cresc. Am simțit acea emoție pe care o simte orice părinte: mândrie și fericire, dar și o tristețe profundă, știind că într-o zi vor pleca. Timpul nu iartă pe nimeni.
Am simțit nevoia să creez parfumuri cu numele lor — inspirate din caracterul și temperamentul lor. Să opresc timpul. Să păstrez pentru totdeauna esența vârstelor lor: 13 și 10 ani.
Așa am găsit o cale să le port mereu cu mine.
Și, știind iubirea pe care mi-o poartă, am decis să construiesc acest brand la nivel mondial. Aceasta este moștenirea mea pentru ele.
Prin acest brand, vreau ca iubirea mea să le însoțească toată viața. Iar într-o zi, chiar și în absența mea, să le amintească mereu un lucru:
că ele sunt, cu adevărat, o minune în această lume.
Si in acest fel s-a format aura noastra pentru totdeauna
— Ștefani’s Aura
